Ion Minulescu

Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat ;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti...
Si nu va sti-o, poate, niciodata...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut in tara-n care-alt'dat

Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrata
In violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.

Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu isi pregateste arcul,
Sa-si bata joc de cei ce-l ocolesc...

Si ne-am iubit!...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah!... Bluza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare!...

Si ne-am iubit cu-atata nebunie,
Ca statuile albe ne-au privit
Cu ochi gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
În mana cu-o sageata-otravitoare!...
Si ne-am iubit,
Si-azi toată lumea stie
Ca ne iubim...
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti!...