| Copilaria - tainica poveste |
|
Copilaria este un taram magic. Nu stim cand si unde incepe si nu stim cand si unde se termina. Ne trezim doar ca numai suntem copii, ca am iesit din copilarie, uneori fara sa o fi trait pe deplin... Copilaria este o lume fermecata, duioasa, dulce, lina, in care orice se poate intampla. Orice! Este varsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele vietii. Ne putem intalni oricand cu balaurul cu sapte capete, cu zgripturoaica cea haina, putem fi vrajitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii mintii si sa credem cu tarie ca am fost acolo cu adevarat... Plangem si radem in aceeasi secunda, ne suparam si iertam dupa cateva momente, in care suntem singuri şi totodată cu toata lumea. Apoi, pe masura ce trec anii, pe masura ce ne maturizam, nebunia si exuberanta copilariei dispar. Devenim mai seriosi, zambim mai putin, nu ne mai bucuram de orice nimic care ni se ofera, avem gusturi, pretentii rafinate... Nu mai credem in magie, nu mai credem in Mos Craciun si in sacul sau plin cu jucarii, nu mai credem ca mama si tata sunt cei mai extraordinari parinti din lumea asta... Nu mai iubim cu detasare si pasiune, nu mai rosim atunci cand gresim, numai chiuim de bucurie atunci cand cineva ne indeplineste o dorinta mult asteptata. Cand incepe si cand se termina copilaria? Nu stim. Stim doar ca, la un moment dat, ne e rusine sa ne mai comportam ca niste copii. Avem pretentia si dorim sa fim tratati ca adulti. Ca persoane pe deplin responsabile, mature. Pierdem jocul, pierdem libertatea si pierdem nemarginirea, si de cele mai multe ori ne pierdem sufletul. Devenim sclavii propriilor nostre prejudecati si autolimitari.
|