|
Am descoperit curand ca limbajul meu de iubire este cel al cuvintelor de incurajare. Ca daca nu sunt apreciata, daca nu mi se confirma ca ceea ce fac este bine, daca nu mi se sopteste pasional la ureche cat de speciala sunt, nu performez. Inima-mi este ranita, lipsa cuvintelor ma sfasie in mii de cioburi. In fiecare dimineata ma trezesc si pornesc din nou prin viata sperand ca ziua ce a venit aduce auzului meu licoarea binefacatoare. Dar la lasarea intunericului, constat, mahnita, ca vorbele au ramas intepenite pe drum, si asteptate degeaba si ca nici azi n-am avut dreptul la nobletea cuvintelor speciale.
|